Teatrul Valah Giurgiu
La mijlocul anilor ’60, Giurgiu nu avea o casa sau un palat al culturii. Cu atat mai putin un teatru profesionist. Implicit, spectacolele scolare si de amatori aveau loc in cinematografe, trupele ambulante se produceau tot aici. Totusi, in 1966, actuala cladire a teatrului a fost inaugurata urmare a unui efort financiar sustinut de intelectualii si functionarii autohtoni. A fost inaugurata, asadar, Casa de Cultura a orasului, si nicidecum a Sindicatelor, dupa cum nostalgic isi amintesc eronat unii dintre varstnici. Au urmat apoi ani de emulatie culturala - fie si intr-un regim totalitar - sustinuti de cele mai importante colective bucurestene: Teatrul de Revista, Teatrul de Opereta, Opera Romana, Filarmonica, TNB, Bulandra, Nottara etc. Macar una dintre aceste trupe vizita Giurgiul lunar. Sala mare, cu 480 de locuri, devenea neincapatoare, in timp ce sala mica adapostea biblioteca oraseneasca, mutata dintr-un spatiu insalubru de pe Strada Garii.Decembrie ’89 soseste pe cat de abrupt, pe atat de intempestiv pentru Teatrul Ion Vasilescu. Actorii cu domiciliul in Bucuresti pareau a suferi in corpore de rutina, nu se mai inghesuia nimeni sa fure scriptul din mana regizorilor pentru a juca. Toti acestia se intorc, pripit, in Capitala, ca dupa un naufragiu. Aproape trei ani, scandura teatrului nu mai gazduieste pasii veritabililor profesionisti. Colectivul se destrama, Teatrul Ion Vasilescu dispare din orizontul giurgiuvean.
