Detalii eveniment
STYLUS FANTASTICUS
Bach, Biber, Buxtehude
Mira Glodeanu (vioară barocă)
Ansamblul de muzică barocă SEMPRE (continuo)
Duminică, 6 aprilie 2025, Ateneul Român
STYLUS FANTASTICUS este un stil muzical caracteristic, în special, genurilor improvizatorice, bazat, în primul rând, pe fantezia compozitorului dar, în egală măsură, și pe ingeniozitatea interpretului. Cu origini în cadrul lucrărilor de genul fantasia, toccata, intonazione, praeludium sau preambulum, stylus fantasticus își face apariția încă de pe parcursul secolului al XV-lea.
Acesta „este potrivit, în mod special, pentru muzica instrumentală. Este cea mai liberă și neîngrădită metodă de a compune, nu este legat de nimic, nici de cuvinte, nici de un subiect melodic, a fost instituit pentru a etala geniul și pentru a învăța designul ascuns al armoniei și compoziția ingenioasă a frazelor armonice și a fugilor.” (Athanasius Kircher - „Musurgia Universalis”, Roma 1650).
Proiectului propune o reevocare a stilului fantastic în repertorii aparținând unor compozitori marcanți ai perioadei baroce: Bach, Biber, Buxtehude.
În program:
Heinrich Ignaz Franz von Biber (1644 - 1704):
Verkündigung („Buna Vestire”) - Sonata I, din colecția „Die Rosenkranz-Sonaten” (C 90) pentru vioară și continuo
Johann Sebastian Bach (1685 - 1750):
Sonata în sol major (BWV 1021) pentru vioară și continuo
Heinrich Ignaz Franz von Biber (1644 - 1704):
Kreuzigung („Răstiginirea”) - Sonata X, din colecția „Die Rosenkranz-Sonaten” (C 99) pentru vioară și continuo
Heinrich Ignaz Franz von Biber (1644 - 1704):
Schutzengel („Îngerul păzitor”) - Sonata XVI, din colecția „Die Rosenkranz-Sonaten” (C 105) pentru vioară solo
Johann Sebastian Bach (1685 - 1750):
Sonata în mi minor (BWV 1023) pentru vioară și continuo
Dieterich Buxtehude (1637 - 1707):
Triosonata nr. 6, în re minor (Hamburg 1694), pentru vioară, viola da gamba și continuo
Interpretează:
Mira Glodeanu și SEMPRE continuo
Mira Glodeanu - vioară barocă
István Csata - viola da gamba / violone
Zsombor Lázár - violoncel
Zsombor Filip - chitară / teorbă
Raluca Enea - clavecin
„Stylus fantasticus este potrivit, în mod special, pentru muzica instrumentală. Este cea mai liberă și neîngrădită metodă de a compune, nu este legat de nimic, nici de cuvinte, nici de un subiect melodic, a fost instituit pentru a etala geniul și pentru a învăța designul ascuns al armoniei și compoziția ingenioasă a frazelor armonice și a fugilor. El este prezent în compoziții precum: fantezie, ricercar, toccata și sonata”. Aceasta este descrierea pe care Athanasius Kircher (1602 - 1680) - renumitul om de știință și inventator al secolului al XVII-lea - o dădea pentru stylus fantasticus în lucrarea sa „Musurgia Universalis” (Musurgia Universalis, sive Ars Magna Consoni et Dissoni, Roma 1650).
Cu origini în cadrul lucrărilor de genul fantasia, toccata, intonazione, praeludium sau preambulum, stylus fantasticus își face apariția, încă de pe parcursul secolului al XV-lea, în câteva dintre cele mai importante manuscrise de muzică germană: „Tabulatura lui Adam Ileborgh” (1448), „Fundamentum organisandi” a lui Conrad Paumann (1452) sau „Buxheimer Orgelbuch” (1460/1470). În secolul al XVI-lea, stylus fantasticus este în continuare prezent în „Intonationi di organo di Andrea Gabrieli et di Giovanni, suo nepote” sau pe parcursul celor două volume ale lucrării „Toccate d’Intavolatura d’organo” (1598, 1604) aparținând lui Claudio Merulo.
Se observă, așadar, faptul că acest stil era caracteristic pieselor compuse pentru orgă - context în care s-a dezvoltat major, iar spațiul cultural italian i-a asigurat un mediu propice în acest sens. Stilul liber de compoziție a fost ulterior adoptat în creațiile unor autori precum Hans Leo Hassler (1564 - 1612), Heinrich Schütz (1585 - 1672), Girolamo Frescobaldi (1583 - 1643) sau ale elevului său Johann Jakob Froberger (1616 - 1667).
Deși Johann Mattheson (1681 - 1764) - un important teoretician și compozitor al Barocului muzical - susținea faptul că stylus fantasticus era caracteristic în mod particular lucrărilor dedicate instrumentelor solo (orgă, clavecin, lăută, viola da gamba), această manieră de compoziție capătă treptat o deosebită importanță și în domeniul muzicii de cameră. Compozitori precum Heinrich Ignaz Franz von Biber (1644 - 1704) sau Dieterich Buxtehude (1637 - 1707) au abordat acest stil în cadrul lucrărilor lor și au creat, desigur, premizele adoptării lui și în lucrările celui mai cunoscut compozitor al Barocului muzical european - Johann Sebastian Bach (1685 - 1750). Cunoscut drept un mare admirator al celor doi - Biber și Buxtehude - Johann Sebastian Bach a fost, în mod particular, influențat de stilul fantastic în special în cadrul lucrărilor dedicate instrumentelor cu claviatură: orgă, clavecin și clavicord. Un număr impresionant de toccate, fantezii sau preludii din creația sa au adoptat acest stil pe care tot Mattheson îl caracteriza ca fiind o succesiune de secțiuni cu caracter improvizatoric ce alternau cu cele compuse pe baza regulilor stricte, cele libere fiind „acum rapide, acum ezitante, acum pe o singură voce, acum pe mai multe voci, acum nemăsurate, acum în tempo, dar nu fără intenția de a mulțumi, de a surprinde și a uimi”.
Repertoriul acestui proiect propune o reevocare a stilului fantastic în compozițiile unor reprezentanți marcanți ai perioadei baroce: Bach, Biber, Buxtehude.
O parte consistentă a recitalului o reprezintă trei dintre lucrările ce alcătuiesc volumul de sonate pentru vioară și basso continuo ale lui H. I. Fr. Von Biber intitulat „Rosenkranz - Sonaten” (Sonatele Rozariului) - volumul pierdut și regăsit în mod miraculos, în secolul XX. El înfățișează toate momentele importante din viața lui Iisus și este împărțit în trei secțiuni: „misterele de bucurie”, „misterele de durere”, „misterele de slavă”. Ultima dintre cele trei (și cea care încheie întregul ciclu de lucrări) este intitulată „Der Schutzengel” (Îngerul păzitor), adică Passacaglia pentru vioară solo, lucrare care a influențat în mod evident cunoscuta Ciaccona pentru vioară solo din Partita BWV 1004 a lui Johann Sebastian Bach. „Rosenkranz - Sonaten” este nu doar o capodoperă în sine dar este și una dintre cele mai elocvente ilustrări ale stylus fantasticus în muzica barocă.
Pe de altă parte, Dieterich Buxtehude a avut un rol primordial în formarea ca muzician a lui Johann Sebastian Bach. Unii muzicologi îl numesc chiar „eroul tinereții lui Bach”, mai ales în contextul în care, atunci când avea doar 20 de ani, Bach a străbătut pe jos o distanță de aproximativ 400 de kilometri până la Lübeck, pentru a-l întâlni pe Buxtehude. Bach a petrecut trei luni în compania sa în perioada 1705 - 1706 iar eforturile pe care le-a făcut pentru a se bucura de îndrumarea pe care i-a acordat-o spun totul despre admirația pe care tânărul geniu i-o purta acestuia ca organist și compozitor (în mod special). Din creația lui Buxtehude, am ales pentru acest concert una dintre lucrările ce ilustrează în mod evident stilul fantastic - Triosonata în re minor, pentru vioară, viola da gamba și continuo.
Fără îndoială, chiar dacă vorbim despre Bach, Biber, Buxtehude, Frescobaldi, Bertali, Schmelzer sau Bruhns, stylus fantasticus este acel context creativ în care și compozitorul dar și interpretul dețin același rol, adică cel principal. Pentru că tot Mattheson scria în tratatul său „Der volkommene Capellmeister” (1739) că „a interpreta acest stil este ca și cum ai cânta vocal și instrumental, în același timp, mai mult improvizând decât respectând strict textul din partitură”. Iar (în acest context) interpretul este cel care va reda permanent o nouă viață operei muzicale, o nouă energie, mereu originală și plină de nenumărate sensuri.
MIRA GLODEANU
Născută la București în 1972, Mira Glodeanu s-a format în cadrul școlii românești de vioară a maeștrilor Nicolae Bilciurescu și Modest Iftinchi. A finalizat studiile universitare la Academiei de Muzică din București cu cea mai înaltă distincție. Ulterior, a intrat în contact cu o serie de personalități marcante reprezentând diferite stiluri, precum Jordi Savall, Manfredo Kremer și Sigiswald Kuijken, cu care a ajuns să studieze la Koninklijk Conservatorium din Bruxelles, unde a obținut diploma de interpretare la vioară barocă.
Mira Glodeanu este fondatoare a ansamblului de muzică barocă Ausonia. A concertat ca solistă în toată Europa, în Canada, Japonia și America Latină, cu numeroase ansambluri camerale și orchestre baroce: La Petite Bande, Les Arts Florissants, La Fenice, Il Seminario Musicale, Arpeggiata, Le Poème Harmonique. Este invitată în mod regulat în calitate de concertmaestru al orchestrelor Collegium Vocale Ghent, Les Agremens (Namur) și Al Ayre Espagnol (Zaragoza). A înregistrat peste treizeci de discuri cu artiști precum Philippe Herreweghe, Gerard Lesne, William Christie, Christophe Rousset, Sigiswald Kuijken.
Mira Glodeanu este profesoară de vioară barocă la Conservatorul Regal din Bruxelles și ține în mod regulat cursuri de măiestrie în Franța (Sablé), Spania, România, Cehia și Anglia. De asemenea, este profesor invitat al Universității din Salamanca.
SEMPRE
Ansamblul de muzică barocă SEMPRE a fost fondat în anul 2020 de clavecinista Raluca Enea și reunește muzicieni specializați în interpretarea muzicii vechi. Repertoriul abordat este, în principal, cel al Barocului muzical de secol XVIII dar programele de concert abordează și piese aparținând sec. al XVII-lea sau lucrări din perioada premergătoare Clasicismului muzical.
Preocupările membrilor ansamblului se referă la autenticitatea interpretării (atât din perspectiva stilisticii muzicale cât și din cea a instrumentelor utilizate – copii după originale istorice) și la cercetarea muzicologică minuțioasă, aspecte ce permit abordarea unor concepte repertoriale originale. Muzicienii ce formează ansamblul s-au specializat în domeniul muzicii vechi în cadrul unor instituții de prestigiu din Europa și au o activitate de peste 20 de ani în domeniul interpretării acesteia.
Ansamblul are o structură modulară, adaptabilă mai multor tipuri de repertoriu, mergând de la formule camerale de duo sau trio, până la formule extinse, de tip orchestral. Deși înființat relativ recent ansamblul are o activitate intensă fiind prezent până acum la cele mai importante evenimente de profil din țară, precum Festivalul Internațional „George Enescu”, Festivalul de Muzică Veche București, Festivalul de Muzică Veche Miercurea-Ciuc, etc. Ansamblul SEMPRE colaborează cu muzicieni importanți din domeniul muzicii baroce precum violonista Mira Glodeanu. Între proiectele următoare ale ansamblului se numără două colaborări cu violonistele Petra Müllejans și Martyna Pastuszka și finalizarea albumului audio „Sempre Vivaldi”.
Între producțiile din ultimii doi ani ale ansamblului se numără: „Sempre Vivaldi”, „Haendel vs Haendel”, „Les Caractères”, „Baroque unknown”, „Sparkling Haendel”, „Bach by night”, „To B or not to B”, „Soli e tutti”, „Sempervivum” (ultimele 2 proiecte sunt realizate împreună cu violonista Mira Glodeanu), „Black and White. Vivaldi”, „La Notte”, „La Follia”, „Exotique”.
