Palatul Brukenthal Avrig

Nu sunt spectacole active pentru acest eveniment!

Detalii eveniment

Reşedinţa de vară a baronului Brukenthal se află în centrul orăşelului transilvănean Avrig, la o distanţă de 20 km de Sibiu, la poalele Carpaţilor Meridionali.
La prima privire, proprietatea pare scufundată în somnul Frumoasei adormite. Dar e doar o iluzie: Reşedinţa de vară este o bijuterie a istoriei culturii şi un parc de excepţie. Având în prezent o mărime de 16 ha, acesta este unicul parc baroc din România şi este protejat ca monument istoric naţional. Datorită arborilor bătrâni valoroşi şi, parţial, unei zone sălbatice neamenajate şi izvoarelor naturale, el are o mare valoare şi din perspectiva protecţiei naturii. Încă în urmă cu 200 de ani, mulţumită bogatei sale culturi horticole, era cunoscut şi dincolo de graniţele Transilvaniei ca „fântâna sănătăţii” şi „Edenul transilvănean”. Datorită unicităţii sale şi importanţei europene a baronului Brukenthal, proprietatea prezintă o importanţă naţională si chiar internaţională!



Reşedinţa de vară este un parc în stilul barocului târziu, cu elemente de grădină englezească. Pe baza poziţiei sale unice la poalele Carpaţilor Meridionali, pe malul abrupt al Oltului, şi pe baza bogatei sale culturi a grădinăritului, ea a fost cunoscută dincolo de graniţele ţării, încă din secolul XVIII, ca „fântâna sănătăţii” şi „Edenul transilvănean”.


Parcul de 8,3 ha slujea nu doar plăcerilor baroce, ci fusese gândit de Brukenthal ca domeniu agricol model, în care cultiva viţă-de-vie, legume şi fructe. Ţelul lui Brukenthal era ca domeniul să se întreţină din propriile venituri.


Din perspectiva istoriei culturii, este deosebit interesantă reflectarea evoluţiilor politice şi sociale ale vremii, care se exprimă şi în dorinţele de amenajare ale lui Brukenthal. Astfel, reşedinţa de vară constă din părţi de grădină barocă, dar şi din elemente de grădină englezească.


Grădina barocă, severă şi formală, este considerată ca simbol al ierarhiei şi despotismului. Ei i se contrapune tipul de grădină englezească, structurat natural, ca metaforă a iluminismului şi a chemării lui Rousseau „Înapoi la natură”. Grădina peisagistă englezească a devenit atunci expresia unui nou curent politic şi filosofic.